Combinatii + (bisoprolol + amlodipinum)

• Tratamentul hipertensiunii arteriale ca terapie de substituție pentru pacienții la care s-au administrat separat medicamentele individuale în aceleași doze ca și în combinația în doză fixă.

Verificarea contraindicatiilor pentru cazul tau personal o face medicul sau farmacistul — ei stiu istoricul tau medical complet.

Absolute

• Hipotensiune arterială severă (legată de amlodipină)
• Șoc (inclusiv șoc cardiogen) (legată de amlodipină)
• Obstrucție a tractului de ejecție al ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică cu grad mare) (legată de amlodipină)
• Insuficiență cardiacă hemodinamic instabilă după infarct miocardic acut (legată de amlodipină)
• Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace ce necesită tratament inotrop pozitiv administrat i.v. (legată de bisoprolol)
• Șoc cardiogen (legată de bisoprolol)
• Bloc atrio-ventricular (BAV) de gradul II sau III (fără pacemaker) (legată de bisoprolol)
• Sindromul sinusului bolnav (legată de bisoprolol)
• Bloc sino-atrial (legată de bisoprolol)
• Bradicardie simptomatică (legată de bisoprolol)
• Hipotensiune arterială simptomatică (legată de bisoprolol)
• Astm bronșic sever (legată de bisoprolol)
• Forme severe ale arteriopatiei obliterante periferice sau forme severe ale sindromului Raynaud (legată de bisoprolol)
• Feocromocitom netratat (legată de bisoprolol)
• Acidoză metabolică (legată de bisoprolol)
• Hipersensibilitate la substanțele active sau derivați de dihidropiridină și/sau la oricare dintre excipienții enumerați (legată de Alotendin)

Lista reactiilor nu inseamna ca ti se va intampla tie — sunt evenimente raportate in studii clinice si in faza de farmacovigilenta. Frecventa indica probabilitatea statistica, nu certitudinea.

Daca iei alte medicamente, suplimente sau tratamente naturiste, spune-i medicului si farmacistului — ei verifica daca exista interactiuni periculoase pentru cazul tau.

• Inhibitori ai CYP3A4 (ex. inhibitori de protează, antifungice azolice, eritromicină, claritromicină, verapamil, diltiazem): pot determina creșterea expunerii la amlodipină și risc crescut de hipotensiune
• Claritromicină: risc crescut de hipotensiune arterială la administrare concomitentă cu amlodipină
• Inductori ai CYP3A4 (ex. rifampicină, hypericum perforatum): concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia, necesitând monitorizarea tensiunii arteriale și ajustarea dozei
• Grepfrut sau suc de grepfrut: poate crește biodisponibilitatea amlodipinei, determinând creșterea efectelor de scădere a tensiunii arteriale (nerecomandat)
• Dantrolen (perfuzie): risc de hiperpotasemie; se recomandă evitarea administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu (inclusiv amlodipină) la pacienții cu predispoziție pentru hipertermie malignă
• Tacrolimus: risc de creștere a concentrațiilor sanguine de tacrolimus; necesită monitorizarea concentrațiilor sanguine și ajustarea dozei de tacrolimus
• Inhibitori mTOR (sirolimus, temsirolimus, everolimus): amlodipina poate crește expunerea la inhibitorii mTOR
• Ciclosporină: posibilă creștere a concentrației minime de ciclosporină; se recomandă monitorizarea concentrațiilor de ciclosporină la pacienții cu transplant renal
• Simvastatină 80 mg: administrarea concomitentă cu 10 mg amlodipină a dus la o creștere cu 77% a expunerii la simvastatină; necesară limitarea dozei de simvastatină la 20 mg zilnic
• Verapamil și diltiazem (antagoniști ai calciului): efect inhibitor asupra contractilității, conducerii atrio-ventriculare și tensiunii arteriale; administrarea i.v. de verapamil la pacienți sub beta-blocante poate determina hipotensiune marcată și bloc atrio-ventricular (asociere nerecomandata cu bisoprolol)
• Medicamente antihipertensive cu activitate centrală (clonidina, metildopa, moxonidina, rilmenidina): pot agrava insuficiența cardiacă; întreruperea bruscă poate determina hipertensiune arterială de rebound (asociere nerecomandata cu bisoprolol)
• Antagoniști ai calciului din grupa dihidropiridinelor (ex. nifedipina): poate crește riscul de hipotensiune arterială și deteriorarea suplimentară a funcției pompei ventriculare la pacienții cu insuficiență cardiacă (utilizare cu precauție specială cu bisoprolol)
• Medicamente antiaritmice din clasa I (disopiramidă, chinidină, lidocaină, fenitoină, flecainidă, propafenonă): pot potența efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară și efectul inotrop negativ (utilizare cu precauție specială cu bisoprolol)
• Medicamente antiaritmice din clasa III (ex. amiodaronă): poate fi potențat efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară (utilizare cu precauție specială cu bisoprolol)
• Medicamente parasimpatomimetice: pot crește timpul de conducere atrio-ventriculară și riscul de bradicardie (utilizare cu precauție specială cu bisoprolol)
• Beta-blocante cu administrare locală (ex. picături oftalmice pentru glaucom): pot potența efectele sistemice ale bisoprololului
• Insulină și antidiabetice orale: potențarea efectului de scădere a glicemiei; blocada beta-adrenergică poate masca simptomele hipoglicemiei
• Medicamente anestezice: diminuarea tahicardiei reflexe și creșterea riscului de hipotensiune arterială
• Glicozide digitalice: reducerea frecvenței cardiace, creșterea timpului de conducere atrio-ventriculară
• AINS: pot diminua efectul hipotensor al bisoprololului
• Medicamente beta-simpatomimetice (ex. isoprenalină, dobutamină): asocierea cu bisoprolol poate diminua efectele ambelor medicamente
• Simpatomimetice ce activează receptorii alfa și beta-adrenergici (ex. norepinefrină, epinefrină): pot evidenția efectele vasoconstrictoare, determinând creșterea tensiunii arteriale și exacerbarea claudicației intermitente
• Alte medicamente antihipertensive sau cu potențial hipotensor (ex. antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine): poate crește riscul hipotensiunii arteriale
• Mefloquină: creșterea riscului de bradicardie
• Inhibitori ai monoaminooxidazei (cu excepția IMAO-B): potențarea efectului hipotensor al beta-blocantului și creșterea riscului de criză hipertensivă
• Rifampicină: posibilă reducere ușoară a timpului de înjumătățire plasmatică a bisoprololului prin inducția enzimelor hepatice
• Derivați de ergotamină: exacerbarea tulburărilor circulatorii periferice

Doza orientativa din RCP. Nu schimba doza si nu opri tratamentul fara sa intrebi medicul. Doza ta personala poate diferi in functie de varsta, greutate, alte boli si alte tratamente.

Adult

Doza zilnică recomandată este de un comprimat corespunzător fiecărei concentrații, administrat dimineața, fără a fi mestecat, cu sau fără alimente. Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc; se recomandă scăderea treptată a dozelor.

Copil

Siguranța și eficacitatea Alotendin la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Varstnic

La pacienții vârstnici pot fi administrate dozele recomandate; cu toate acestea este recomandată precauție la creșterea dozelor.

Insuficienta renala

Nu este necesară ajustarea dozelor în cazul unei insuficiențe renale ușoare până la moderate. Amlodipina nu este dializabilă. În cazul insuficienței renale severe (clearance-ul creatininei <20 ml/min) doza zilnică de bisoprolol nu trebuie să depășească 10 mg.

Insuficienta hepatica

În cazul insuficienței hepatice, metabolizarea amlodipinei poate fi întârziată; medicamentul trebuie administrat cu precauție specială. În cazuri de insuficiență hepatică gravă doza zilnică maximă de bisoprolol nu trebuie să depășească 10 mg.

Sarcina

Administrarea Alotendin nu este recomandată în perioada de sarcină, decât dacă este neapărat necesară. Bisoprololul poate reduce perfuzia placentară, asociată cu întârziere a creșterii, deces intrauterin, avort spontan sau travaliu precoce. Siguranța amlodipinei la femeile gravide nu a fost stabilită. Dacă tratamentul este considerat necesar, se recomandă monitorizarea fluxului sanguin utero-placentar și a creșterii fetale. Nou-născutul trebuie monitorizat cu atenție; simptomele hipoglicemiei și bradicardiei sunt de așteptat în primele 3 zile de viață.

Alaptare

Amlodipina este excretată în laptele matern (proporția dozei materne primite de sugari estimată la 3-7%, maxim 15%). Nu se cunoaște dacă bisoprololul este excretat în laptele matern la om. Prin urmare, nu se recomandă administrarea Alotendin în timpul alăptării.

Condus vehicule

Amlodipina are o influență ușoară sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. La pacienții care prezintă amețeli, cefalee, fatigabilitate sau greață, capacitatea de a reacționa poate fi afectată. Bisoprololul nu a afectat capacitatea de a conduce vehicule într-un studiu la pacienții cu boală coronariană, dar din cauza variațiilor individuale, capacitatea de a conduce sau de a folosi utilaje poate fi afectată, mai ales la inițierea tratamentului, la schimbarea tratamentului și în cazul consumului concomitent de alcool etilic.