Combinatii + (losartan + hidroclorotiazidum)

• Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la pacienţii la care tensiunea arterială sanguină nu a fost controlată adecvat prin monoterapia cu losartan sau hidroclorotiazidă

Verificarea contraindicatiilor pentru cazul tau personal o face medicul sau farmacistul — ei stiu istoricul tau medical complet.

Absolute

• Hipersensibilitate la losartan, derivatele de sulfonamide (cum este hidroclorotiazida) sau la oricare dintre excipienţi
• Hipokaliemie sau hipercalcemie refractară la tratament
• Insuficienţă hepatică severă; colestază şi tulburări obstructive biliare
• Hiponatremie refractară la tratament
• Hiperuricemie/gută simptomatice
• Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină
• Insuficienţă renală severă (cu clearance-ul creatininei < 30 ml/min)
• Anurie
• Administrarea concomitentă cu medicamente care conţin aliskiren la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2)

Lista reactiilor nu inseamna ca ti se va intampla tie — sunt evenimente raportate in studii clinice si in faza de farmacovigilenta. Frecventa indica probabilitatea statistica, nu certitudinea.

Daca iei alte medicamente, suplimente sau tratamente naturiste, spune-i medicului si farmacistului — ei verifica daca exista interactiuni periculoase pentru cazul tau.

• Rifampicina: poate reduce concentraţiile metabolitului activ al losartanului
• Fluconazol: poate reduce concentraţiile metabolitului activ al losartanului
• Diuretice ce economisesc potasiul (spironolactonă, triamteren, amilorid): pot produce creşterea potasemiei - administrarea concomitentă nu este recomandată
• Suplimente de potasiu: pot produce creşterea potasemiei - administrarea concomitentă nu este recomandată
• Substituente de sare cu potasiu: pot produce creşterea potasemiei - administrarea concomitentă nu este recomandată
• Medicamente care conţin trimetoprim: pot produce creşterea potasemiei - administrarea concomitentă nu este recomandată
• Săruri de litiu: excreţia litiului poate fi scăzută, cu creşterea riscului de toxicitate - necesită monitorizare atentă a litiemiei
• AINS (inclusiv inhibitori selectivi de COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare): efectul antihipertensiv poate fi atenuat; risc crescut de deteriorare a funcţiei renale şi creşterea potasemiei
• Inhibitori ai ECA: blocarea dublă a SRAA asociată cu hipotensiune arterială, hiperkaliemie, diminuarea funcţiei renale - nu este recomandată
• Blocanţi ai receptorilor angiotensinei II: blocarea dublă a SRAA asociată cu hipotensiune arterială, hiperkaliemie, diminuarea funcţiei renale - nu este recomandată
• Aliskiren: blocarea dublă a SRAA - contraindicat la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală; la ceilalţi pacienţi nu este recomandată
• Antidepresive triciclice: risc crescut de hipotensiune arterială
• Antipsihotice: risc crescut de hipotensiune arterială
• Baclofen: risc crescut de hipotensiune arterială
• Amifostină: risc crescut de hipotensiune arterială
• Suc de grepfrut: poate scădea concentraţia metabolitului activ al losartanului, reducând efectul terapeutic - consumul trebuie evitat
• Alcool, barbiturice, narcotice sau antidepresive: potenţarea hipotensiunii ortostatice (hidroclorotiazidă)
• Antidiabetice orale şi insulină: tratamentul cu tiazide poate afecta toleranţa la glucoză, poate fi necesară ajustarea dozelor
• Metformin: trebuie utilizat cu precauţie datorită riscului de acidoză lactică indusă de posibila insuficienţă renală funcţională determinată de hidroclorotiazidă
• Alte antihipertensive: efecte aditive
• Colestiramină: reduce absorbţia hidroclorotiazidei cu 85%
• Colestipol: reduce absorbţia hidroclorotiazidei cu 43%
• Corticosteroizi, ACTH: cresc depleţia electroliţilor, în particular hipokaliemia
• Amine presoare (de exemplu adrenalina): poate apărea o reducere a răspunsului la amine presoare
• Relaxante musculare ce nu produc depolarizare (de exemplu tubocurarina): creştere posibilă a susceptibilităţii
• Litiu (hidroclorotiazidă): diureticele scad clearance-ul renal al litiului, crescând riscul de toxicitate - nu se recomandă tratament concomitent
• Probenecid, sulfinpirazonă: poate fi necesară ajustarea dozelor de uricosuric deoarece hidroclorotiazida poate creşte nivelul plasmatic al acidului uric
• Alopurinol: administrarea concomitentă a tiazidelor poate creşte incidenţa reacţiilor de hipersensibilitate
• Anticolinergice (de exemplu atropină, biperiden): creşterea biodisponibilităţii diureticelor tiazidice
• Citotoxice (de exemplu ciclofosfamidă, metotrexat): tiazidele pot reduce excreţia renală şi potenţează efectul mieloinhibitor
• Salicilaţi în doze mari: hidroclorotiazida poate creşte efectul toxic al salicilaţilor asupra sistemului nervos central
• Metildopa: există rapoarte izolate de anemie hemolitică
• Ciclosporină: poate creşte riscul hiperuricemiei şi al complicaţiilor de tipul gutei
• Glicozide digitalice: hipokaliemia sau hipomagneziemia indusă de tiazide poate favoriza debutul aritmiilor cardiace induse de digitală
• Antiaritmice de clasă Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă): hipokaliemia este factor favorizant al torsadei vârfurilor - se recomandă monitorizarea potasemiei şi ECG
• Antiaritmice de clasă III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă): hipokaliemia este factor favorizant al torsadei vârfurilor - se recomandă monitorizarea potasemiei şi ECG
• Unele antipsihotice (tioridazină, clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină, ciamemazină, sulpiridă, sultopridă, amisulpridă, tiapridă, pimozidă, haloperidol, droperidol): hipokaliemia este factor favorizant al torsadei vârfurilor
• Bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină, terfenadină, vincamină i.v.: hipokaliemia este factor favorizant al torsadei vârfurilor
• Săruri de calciu: diureticele tiazidice pot creşte nivelurile plasmatice ale calciului - necesită monitorizarea calcemiei
• Carbamazepină: risc de hiponatremie simptomatică - necesară monitorizare clinică şi biologică
• Substanţe de contrast iodate: risc crescut de insuficienţă renală acută în caz de deshidratare indusă de diuretic - pacienţii trebuie rehidrataţi înainte de administrare
• Amfotericină B (parenteral), corticosteroizi, ACTH, laxative stimulante sau glicirizină (din lemn dulce): hidroclorotiazida poate agrava tulburarea echilibrului electrolitic, în particular hipokaliemia

Doza orientativa din RCP. Nu schimba doza si nu opri tratamentul fara sa intrebi medicul. Doza ta personala poate diferi in functie de varsta, greutate, alte boli si alte tratamente.

Adult

Doza uzuală recomandată de întreţinere este de 1 comprimat pe zi. La pacienţii care nu reacţionează prompt la tratament, doza poate fi crescută la 2 comprimate, o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 2 comprimate o dată pe zi. Efectul antihipertensiv maxim este atins în decurs de 3-4 săptămâni după iniţierea tratamentului. Lorista H poate fi administrat cu sau fără alimente, înghiţit cu un pahar cu apă.

Copil

La copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu există experienţă clinică. Asocierea losartan/hidroclorotiazidă nu trebuie utilizată la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani.

Varstnic

La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozelor.

Insuficienta renala

La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-50 ml/min), nu este necesară ajustarea iniţială a dozei. Asocierea nu este recomandată la pacienţii hemodializaţi. Comprimatele nu trebuie utilizate la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min).

Insuficienta hepatica

Asocierea losartan şi hidroclorotiazidă este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu istoric de insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.

Sarcina

Utilizarea ARAII nu este recomandată în primul trimestru de sarcină. Utilizarea ARAII în al doilea și al treilea trimestru de sarcină este contraindicată. Dacă se planifică o sarcină, pacientele trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat. Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată în edemele gestaţionale, hipertensiunea arterială gestaţională sau preeclampsie. Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată în tratamentul HTA esenţiale la gravide, cu excepţia cazurilor rare în care nu se poate utiliza alt tratament.

Alaptare

Nu se recomandă utilizarea Lorista H în timpul alăptării. Este de preferat să se utilizeze tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului. Hidroclorotiazida este excretată în laptele uman în cantitate redusă. Dacă Lorista H trebuie utilizat în timpul alăptării, dozele trebuie să fie cât mai scăzute posibil.

Condus vehicule

Nu au fost efectuate studii asupra influenţei medicamentului asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje, trebuie reţinut că la utilizarea medicamentelor antihipertensive, în special la iniţierea tratamentului şi la creşterea dozelor, pot apărea, ocazional, ameţeli sau somnolenţă.