Losartan

• Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta de 6 până la 18 ani.
• Tratamentul bolii renale la pacienţii adulţi cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat tip 2, cu proteinurie ≥0,5 g/zi, ca parte a unui tratament antihipertensiv.
• Tratamentul insuficienţei cardiace cronice la pacienţii adulţi, atunci când tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) nu mai este considerat adecvat din cauza reacţiilor adverse, în special tuse sau din cauza contraindicaţiei. Pacienţii trebuie să prezinte o fracţie de ejecţie ventriculară ≤40% şi să fie stabilizaţi clinic.
• Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacienţii adulţi hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă, documentată prin ECG.

Verificarea contraindicatiilor pentru cazul tau personal o face medicul sau farmacistul — ei stiu istoricul tau medical complet.

Absolute

• Hipersensibilitate la losartan sau la oricare dintre excipienţi.
• Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină.
• Insuficienţă hepatică severă.
• Administrarea concomitentă cu medicamente care conţin aliskiren la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min/1,73 m2).

Lista reactiilor nu inseamna ca ti se va intampla tie — sunt evenimente raportate in studii clinice si in faza de farmacovigilenta. Frecventa indica probabilitatea statistica, nu certitudinea.

Daca iei alte medicamente, suplimente sau tratamente naturiste, spune-i medicului si farmacistului — ei verifica daca exista interactiuni periculoase pentru cazul tau.

• Alte medicamente antihipertensive: pot creşte efectul hipotensor al losartanului.
• Antidepresive, antipsihotice, baclofen, amifostină: pot creşte riscul de hipotensiune arterială.
• Fluconazol (inhibitor CYP2C9): scade expunerea la metabolitul activ al losartanului cu aproximativ 50%.
• Rifampicină (inductor enzimatic): reduce concentraţia plasmatică a metabolitului activ cu 40%.
• Fluvastatină (inhibitor slab CYP2C9): nu s-au observat diferenţe ale expunerii la metabolitul activ.
• Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, triamteren, spironolactonă): pot duce la creşterea potasemiei; administrarea concomitentă nu este recomandată.
• Heparină: poate creşte valoarea concentraţiei plasmatice a potasiului; administrarea concomitentă nu este recomandată.
• Suplimente de potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu: pot duce la creşterea potasemiei; administrarea concomitentă nu este recomandată.
• Litiu: creşterea reversibilă a concentraţiei serice de litiu şi a toxicităţii acestuia; administrare cu prudenţă şi monitorizarea litemiei.
• AINS (inhibitori selectivi COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare, AINS neselective): pot diminua efectul antihipertensiv şi pot agrava funcţia renală; asociere cu precauţie, în special la vârstnici.
• Inhibitori ECA: blocarea dublă a SRAA asociată cu hipotensiune arterială, hiperkaliemie, diminuarea funcţiei renale; utilizare concomitentă nu este recomandată.
• Blocanţi ai receptorilor angiotensinei II: blocarea dublă a SRAA asociată cu hipotensiune arterială, hiperkaliemie, diminuarea funcţiei renale; utilizare concomitentă nu este recomandată.
• Aliskiren: blocarea dublă a SRAA contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min/1,73 m2); la ceilalţi pacienţi nu este recomandată.
• Hidroclorotiazidă (diuretic): poate fi asociată în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al reducerii riscului de AVC.

Doza orientativa din RCP. Nu schimba doza si nu opri tratamentul fara sa intrebi medicul. Doza ta personala poate diferi in functie de varsta, greutate, alte boli si alte tratamente.

Adult

Hipertensiune arterială: doza uzuală iniţială şi de întreţinere 50 mg o dată pe zi; efect maxim atins în 3-6 săptămâni; doza poate fi crescută la 100 mg o dată pe zi. Hipertensiune arterială cu diabet zaharat tip 2 şi proteinurie ≥0,5 g/zi: doză iniţială 50 mg o dată pe zi, poate fi crescută la 100 mg o dată pe zi după o lună. Insuficienţă cardiacă: doză iniţială 12,5 mg o dată pe zi, titrare treptată la intervale de o săptămână (12,5 mg, 25 mg, 50 mg zilnic), până la doza de întreţinere de 50 mg o dată pe zi. Reducerea riscului AVC la hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă: doză iniţială 50 mg o dată pe zi, poate fi crescută la 100 mg o dată pe zi; poate fi adăugată hidroclorotiazidă în doză mică. Pacienţi cu depleţie volemică intravasculară: doză iniţială de 25 mg o dată pe zi.

Copil

Copii 6-18 ani cu greutate >20 kg până la <50 kg: doză uzuală recomandată 25 mg o dată pe zi, maxim 50 mg o dată pe zi în cazuri excepţionale. Copii cu greutate >50 kg: doză uzuală 50 mg o dată pe zi, maxim 100 mg o dată pe zi în cazuri excepţionale. Nu se administrează doze mai mari de 1,4 mg/kg (sau peste 100 mg) pe zi. Nu este recomandat la copii sub 6 ani. Nu este recomandat la copii şi adolescenţi cu RFG <30 ml/min/1,73 m2 sau cu insuficienţă hepatică.

Varstnic

De obicei nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu vârsta peste 75 ani, trebuie luată în considerare iniţierea tratamentului cu doza de 25 mg.

Insuficienta renala

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală şi la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă.

Insuficienta hepatica

La pacienţii cu antecedente de insuficienţă hepatică trebuie luată în considerare administrarea unei doze mai mici. Losartanul este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu există date suficiente la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

Sarcina

Tratamentul cu losartan nu trebuie început în timpul sarcinii. Utilizarea losartanului nu este recomandată în primul trimestru de sarcină. Utilizarea în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (efecte fetotoxice: scăderea funcţiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului; toxicitate neonatală: insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie). Dacă sarcina este diagnosticată, tratamentul trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se va începe un tratament alternativ.

Alaptare

Nu se recomandă utilizarea losartanului în timpul alăptării deoarece nu sunt disponibile date. Este de preferat utilizarea unor tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului.

Condus vehicule

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Trebuie luat în considerare faptul că în timpul tratamentului antihipertensiv, în particular la iniţierea tratamentului sau la creşterea dozei, pot să apară ocazional ameţeli sau somnolenţă.