Metoprolol

• Tahiaritmia supraventriculară
• Profilaxia și tratamentul ischemiei miocardice
• Tahiaritmia și durerea, dacă s-a suspectat sau diagnosticat infarctul miocardic

Verificarea contraindicatiilor pentru cazul tau personal o face medicul sau farmacistul — ei stiu istoricul tau medical complet.

Absolute

• Șocul cardiogenic
• Boala nodulului sinusal
• Blocul atrioventricular de gradul II-III
• Insuficiența cardiacă decompensată (cu edem pulmonar, hipotensiune arterială) și la pacienții care primesc tratament permanent sau intermitent cu medicație inotropă ce acționează prin agonism pe receptori beta
• Bradicardie sau hipotensiune simptomatice; metoprololul nu ar trebui administrat pacienților suspectați de infarct miocardic acut dacă frecvența cardiacă este <45 bătăi/min., intervalul P-Q >0,24 sec. sau dacă tensiunea arterială este <100 mmHg
• În tratamentul tahiaritmiei supraventriculare, Betaloc nu trebuie administrat la pacienții cu tensiune arterială sistolică sub 110 mmHg
• Afectări vasculare periferice grave cu risc de gangrenă
• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

Lista reactiilor nu inseamna ca ti se va intampla tie — sunt evenimente raportate in studii clinice si in faza de farmacovigilenta. Frecventa indica probabilitatea statistica, nu certitudinea.

Daca iei alte medicamente, suplimente sau tratamente naturiste, spune-i medicului si farmacistului — ei verifica daca exista interactiuni periculoase pentru cazul tau.

• Inhibitori CYP2D6 (quinidina, terbinafina, paroxetina, fluoxetina, sertralina, celecoxib, propafenona, difenhidramina): cresc concentrația plasmatică a metoprololului
• Barbiturice (pentobarbital): induc metabolizarea metoprololului prin inducție enzimatică, scăzând concentrația plasmatică
• Propafenona: crește de 2-5 ori concentrația plasmatică a metoprololului prin inhibarea CYP2D6; asocierea este dificil de realizat deoarece propafenona are și proprietăți beta-blocante
• Verapamil: poate determina bradicardie și scăderea tensiunii arteriale; efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV și funcției nodului sinusal; nu trebuie administrat intravenos la pacienții tratați cu beta-blocante
• Amiodarona: poate determina bradicardie sinusală pronunțată; interacțiunile se pot produce mult timp după întreruperea amiodaronei datorită timpului de înjumătățire lung (~50 zile)
• Antiaritmice clasa I (disopiramidă): efecte aditive inotrop negative, risc de reacții adverse hemodinamice grave
• AINS (indometacin, diclofenac): contracarează efectul antihipertensiv al beta-blocantelor
• Diphenhydramina: reduce metabolizarea metoprololului pe calea CYP2D6, crescând efectul metoprololului
• Glicozide digitalice: pot reduce timpul de conducere atrioventriculară și pot induce bradicardie
• Diltiazem: efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV și funcției nodului sinusal; bradicardie pronunțată
• Epinefrină (adrenalină): poate determina hipertensiune pronunțată și bradicardie, în special cu beta-blocante neselective
• Fenilpropanolamină (norefedrina): poate determina reacții de hipertensiune paradoxală la doze mari
• Chinidina: inhibă metabolizarea metoprololului la hidroxilatorii rapizi, crescând semnificativ concentrațiile plasmatice și beta-blocarea
• Clonidina: hipertensiunea de rebound la întreruperea bruscă a clonidinei poate fi potențată; beta-blocantul trebuie oprit cu câteva zile înainte de clonidină
• Rifampicina: induce metabolizarea metoprololului, reducând concentrațiile plasmatice
• Cimetidina, hidralazina, ISRS (paroxetina, fluoxetina, sertralina): cresc concentrația plasmatică a metoprololului
• Alte beta-blocante (inclusiv picături oftalmice) sau inhibitori de aminooxidază (IMAO): necesită supraveghere atentă
• Anestezice inhalatorii: cresc efectul cardiodepresiv al beta-blocantelor
• Antidiabetice orale: poate fi necesară modificarea dozelor
• Dextran: incompatibilitate; soluția injectabilă nu se administrează concomitent cu dextran

Doza orientativa din RCP. Nu schimba doza si nu opri tratamentul fara sa intrebi medicul. Doza ta personala poate diferi in functie de varsta, greutate, alte boli si alte tratamente.

Adult

Tahicardie supraventriculară: inițial 5 mg metoprolol tartrat intravenos lent (1-2 mg/min), repetabil la intervale de 5 minute; doza totală uzuală 10-15 mg; doză maximă 20 mg. Profilaxia/tratamentul ischemiei miocardice, tahiaritmiei și durerii în infarctul miocardic acut: 5 mg intravenos, repetabil la fiecare 2 minute până la o doză totală maximă de 15 mg; tratamentul oral trebuie să înceapă la 15 minute după administrarea intravenoasă cu 50 mg la fiecare 6 ore, timp de 48 de ore. A doua și a treia doză nu trebuie administrate dacă frecvența cardiacă este <40 bătăi/min., tensiunea arterială sistolică este sub 90 mmHg și intervalul P-Q este sub 0,26 sec.

Copil

Datorită experienței limitate la copii nu a fost stabilit profilul de siguranță și eficacitate al administrării metoprololului la copii.

Varstnic

Ajustarea dozei nu este necesară.

Insuficienta renala

Rata de eliminare nu este afectată semnificativ de disfuncțiile renale și de aceea ajustarea dozei nu este necesară în cazul insuficienței renale.

Insuficienta hepatica

De obicei, metoprolol se administrează în aceeași doză atât pacienților care au ciroză hepatică, cât și celor cu funcție hepatică normală. Numai atunci când există semne de insuficiență hepatică severă (de exemplu pacienții cu operație de șunt) trebuie avută în vedere reducerea dozei.

Sarcina

Betaloc soluție injectabilă intravenoasă/perfuzabilă nu trebuie să fie administrat în cursul sarcinii decât dacă se consideră că este absolut necesar. Beta-blocantele reduc perfuzia placentară, asociată cu întârziere a creșterii, deces intrauterin, avort și naștere prematură. Se recomandă monitorizarea materno-fetală corespunzătoare. Beta-blocantele pot determina bradicardie la fetus, nou-născut și sugarul alăptat. Tratamentul trebuie redus treptat cu 48-72 ore înaintea nașterii; dacă nu este posibil, nou-născutul trebuie monitorizat 48-72 de ore postpartum pentru semne și simptome specifice beta-blocantelor.

Alaptare

Metoprololul trece în laptele matern, dar la doze terapeutice riscul de a exercita efecte asupra copilului pare puțin probabil. Totuși, copilul ar trebui monitorizat privind semnele specifice beta-blocantelor. Nu trebuie administrat în cursul alăptării decât dacă se consideră că este absolut necesar.

Condus vehicule

Nu sunt relevante.