Proteina C: ce inseamna, cand se face, valori scazute si risc de tromboza

Cand este activata, proteina C inactiveaza doi factori importanti ai coagularii, numiti factorul Va si factorul VIIIa. Fara acesti factori, „reactia in lant” care duce la formarea cheagului nu mai poate merge pana la capat. Practic, proteina C opreste coagularea acolo unde nu mai e nevoie de ea, ca sa nu se intinda in tot vasul.

Pentru a-si face treaba, proteina C lucreaza impreuna cu un cofactor numit proteina S. Cele doua formeaza o echipa: proteina S ajuta proteina C sa fie mai eficienta. De aceea, cele doua analize se cer de multe ori impreuna, cand se cauta o cauza de tromboza.

In aceasta analiza conteaza mai ales valoarea SCAZUTA. O proteina C prea mica inseamna o frana slabita, deci un risc mai mare de a forma cheaguri nedorite, mai ales in vene. O valoare crescuta nu are, de regula, semnificatie clinica. Rezultatul se exprima procentual, fata de o valoare de referinta considerata normala.

Analiza mai intra in discutie cand trombozele sunt repetate, cand apar in locuri neobisnuite (vene ale creierului, ale abdomenului, ale ficatului) sau cand exista o istorie in familie de cheaguri la rude apropiate, aparute de tinere. In aceste cazuri, un deficit mostenit de proteina C este una dintre cauzele posibile care se cauta.

Un alt context este cel al pierderilor de sarcina repetate sau al altor complicatii legate de circulatia din placenta, unde tulburarile de coagulare pot juca un rol. Si aici decizia de a testa apartine medicului, care cantareste daca rezultatul ar schimba cu adevarat conduita.

Rar, la nou-nascuti, un deficit sever si mostenit de proteina C se poate manifesta dramatic, cu cheaguri intinse in piele (o afectiune numita purpura fulminansPurpura fulminansForma severa, cu cheaguri intinse in piele, care apare la nou-nascutii cu deficit sever mostenit de proteina C.). Este o situatie de urgenta, foarte diferita de deficitul usor descoperit la un adult, si necesita ingrijire specializata imediata.

Cel mai important lucru de stiut: proteina C NU se masoara corect in timpul tratamentului cu anticoagulante orale de tip cumarinic (warfarina, acenocumarol). Aceste medicamente scad tocmai proteinele de coagulare care depind de vitamina KVitamina KVitamina de care ficatul are nevoie ca sa produca proteina C si alti factori de coagulare., printre care si proteina C, asa ca rezultatul iese fals scazut si nu spune nimic despre situatia ta reala. Testarea se amana sau se face intr-o fereastra in care esti pe alt tip de anticoagulant, dupa cum decide medicul.

La fel, nu se testeaza in faza acuta a unei tromboze: in primele zile si saptamani dupa un cheag, proteina C poate fi consumata si sa apara fals scazuta. De aceea, ghidurile recomanda testarea la distanta de eveniment, de regula dupa cel putin doua saptamani, iar confirmarea unui deficit mostenit se face de obicei la doua-trei luni, cand lucrurile s-au asezat.

Bolile acute cu inflamatie, o infectie severa sau o sarcina in curs pot si ele modifica temporar valoarea. Din acest motiv, un rezultat izolat, luat intr-un moment nepotrivit, nu se ia drept diagnostic. Contextul in care s-a recoltat proba conteaza la fel de mult ca cifra.

Valori mai mari pot aparea, de exemplu, in unele stari insotite de inflamatie sau pot fi pur si simplu variatii individuale, fara nicio urmare. Medicul nu interpreteaza o valoare crescuta ca pe un semnal de alarma si nu cere investigatii suplimentare doar pentru ea.

Concluzia practica este simpla: la aceasta analiza, atentia se indreapta spre valorile mici. Daca proteina C este peste intervalul de referinta, dar totul in rest e in regula, de obicei nu inseamna nimic care sa necesite actiune. Intreaba totusi medicul daca ai nelamuriri legate de propriul buletin.

Deficitul poate fi de doua feluri. Cel mostenit (congenital) este prezent din nastere si se transmite in familie; el explica de ce unele persoane fac cheaguri de tinere sau in locuri neobisnuite si de ce mai multe rude au aceeasi problema. Cel dobandit apare in cursul vietii, ca urmare a unei alte situatii.

Cauzele dobandite, frecvente, includ: boala de ficat (ficatul produce mai putina proteina C), lipsa de vitamina KVitamina KVitamina de care ficatul are nevoie ca sa produca proteina C si alti factori de coagulare., tratamentul cu anticoagulante orale de tip cumarinic (care scad artificial valoarea), infectiile severe si sepsisul, precum si coagularea intravasculara diseminata, o situatie grava in care coagularea consuma proteinele in tot corpul. In toate acestea, valoarea mica reflecta problema de fond, nu un deficit mostenit.

Simptomele nu vin de la proteina C in sine, ci de la cheagurile pe care un deficit le poate favoriza: umflarea si durerea unei gambe (tromboza venoasa profundaTromboza venoasa profundaCheag format intr-o vena profunda, cel mai des la gamba; se manifesta prin umflare, durere si roseata.), lipsa brusca de aer si durerea in piept (embolia pulmonara), sau tromboze in locuri neobisnuite. Multe persoane cu deficit usor nu au niciodata simptome, mai ales daca evita factorii care se aduna peste risc.

Foarte important: o valoare scazuta gasita intr-un moment nepotrivit (sub warfarina, in faza acuta a unui cheag, intr-o boala de ficat) nu inseamna neaparat un deficit mostenit. De aceea confirmarea se face la distanta si, de multe ori, prin repetare si prin studiul rudelor. Un rezultat mic izolat este un motiv de discutie cu medicul, nu un diagnostic pe cont propriu.

Faza acuta a unei tromboze scade temporar proteina C, prin consum. La fel, o infectie severa, sepsisul sau coagularea intravasculara diseminata o pot cobori marcat. Rezultatul luat in aceste momente reflecta boala de fond, nu un deficit constitutional, si nu trebuie interpretat izolat.

Boala de ficat scade productia de proteina C, la fel ca lipsa de vitamina KVitamina KVitamina de care ficatul are nevoie ca sa produca proteina C si alti factori de coagulare.. Sarcina si contraceptivele pot modifica si ele echilibrul coagularii. Toate acestea sunt motive pentru care momentul recoltarii se alege cu grija, in afara episoadelor acute si, ideal, in afara tratamentelor care denatureaza valoarea.

In fine, exista si variatii de metoda intre laboratoare si variatii individuale de la o zi la alta. Din aceste motive, un singur rezultat, mai ales daca este doar usor sub interval, se confirma prin repetare inainte de a trage concluzii, si se citeste mereu impreuna cu proteina S, antitrombina si restul tabloului.

Antitrombina III: cel mai puternic anticoagulant naturalAnticoagulant naturalProteina din organism care tine coagularea in frau, ca sa nu se formeze cheaguri nedorite in vasele sanatoase.. Impreuna cu proteina C si S, formeaza trioul anticoagulantelor naturale evaluate intr-un bilant de trombofilieTrombofilieTendinta crescuta de a forma cheaguri de sange, mostenita sau dobandita.; un deficit al oricaruia poate explica trombozele repetate.

Anticorpii antifosfolipidici (anti-cardiolipina, anticoagulant lupic, anti-beta2-glicoproteina): cauta o alta categorie de cauze, cele autoimune, care duc la sindromul antifosfolipidic. Se cer deseori in acelasi bilant, mai ales la femeile cu pierderi de sarcina.

D-dimerii si testele uzuale de coagulare (aPTT, INR): D-dimerii arata daca exista o coagulare activa, iar aPTT si INR verifica cat de repede coaguleaza sangele si sunt esentiale pentru interpretarea corecta a proteinei C, mai ales cand esti sub tratament.

Testarea genetica pentru factorul V Leiden si mutatia protrombinei: alte cauze mostenite frecvente de trombofilieTrombofilieTendinta crescuta de a forma cheaguri de sange, mostenita sau dobandita.. Medicul decide daca le adauga, in functie de istoric si de rezultatele initiale.

Confirmarea unui deficit adevarat se face la distanta de eveniment si, de multe ori, prin repetare. Daca deficitul se confirma si pare mostenit, medicul poate propune si evaluarea rudelor apropiate, pentru ca ele pot avea aceeasi predispozitie fara sa stie.

Un deficit de proteina C nu inseamna automat tratament pe viata. Multe persoane cu deficit usor nu primesc anticoagulant in mod continuu, ci doar in situatiile cu risc crescut (operatii, imobilizari lungi, sarcina), dupa cum decide medicul. Nu incepe si nu opri niciodata singur un anticoagulant pe baza acestei analize.

La consult, ia cu tine buletinul complet (proteina C, proteina S, antitrombina, eventualii anticorpi si testele de coagulare), lista tuturor medicamentelor si o descriere a evenimentelor trombotice din familie si din istoricul tau. Aceste informatii ajuta medicul, de regula un hematolog, sa interpreteze corect cifra si sa aleaga urmarirea potrivita.